Lifestyle

Dacă îmi urmăriți postările, puteți crede că sunt ușor ancorată mai mult în trecut decât în prezent, ceea ce e profund greșit. Într-adevăr vorbesc mult despre trecut, despre copilărie, despre mama care a fost, despre fratele meu care a fost și el, despre începuturi, în general.

De ce? Pentru că tot ce s-a clădit în momentul în care vă scriu, emoțional vorbind, s-a clădit pe fundația emoților, sentimentelor trăite în trecut sau a încrederii oferite de un cineva, cândva.

Nu vă fie frică să priviți cu ochii deschiși către trecut, eu zic că acesta este un bun exercițiu tocmai pentru a rămâne conectat la realitatea efectivă căci așa cum scriam în carte, prezentul nu îți anulează nicicând trecutul.

 

De ce anume îmi amintesc astăzi, cu câteva zile înainte de Paște?

De curățenia de acasă.

De geamurile care scârțâiau sub ziarul cu care mama le "maltrata" de fiecare dată, de perdelele albe care erau înșirate băț la geam în urma unei minuțioase operațiuni de apretare cu aracet, de mirosul dușumelei din lemn lustruită cu motorină, de pomii infloriți care zâmbeau la soare cu tulpina proaspăt văruită, de covoarele pufoase ale căror culori erau mai vii în fiecare an chiar dacă ele practic erau mai bătrâne, de la an la an!  Îmi amintesc cum le întindea mama pe plăcile de ciment din curte, cum le spăla colțișor cu colțișor, cu bucăți mari de săpun de casă care îi alunecau buclucașe din mâini.  Cu siguranță spălatul covoarelor era ritualul favorit al mamei. După ce le spăla atentă, strângea spuma cu peria și o întindea pe florile albe ale covorului astfel încât spuma să mai acționeze până își mai făcea ea o Elita mică. Apoi, scotea apă rece din fântână și arunca câteva găleți pe el. Într-un final, într-o albie mare umplută cu apă punea oțet (spunea ea că acesta ajută la dispariția spumei) și îl presa cu picioarele încălțate în cizme de cauciuc curate până apa rămânea limpede.

În timp ce vă scriu, îi văd mâinile roșiatice, cu pielea strânsă, ca de burete, de la atâta apă și detergenți. Mă văd parcă și pe mine, undeva, la fel de zbanghie, așteptând să-mi termin treaba și să o tulesc la deniile de la Biserică! Doamne, ce amintiri și ce viață ne curgea prin vene!


Acum, ne e mai ușor cu toate pe de-o parte! Dar asta ne costă într-un fel!  Parcă nu mai găsim sarea și piperul în nimic. De aceea eu empatizez foarte tare cu oamenii care duc mai departe aceste lucuri care pot părea minore, cu dragostea lucrului bine făcut. Azi, vă invit să cunoașteți echipa Iacomoz Serv. De când mă alint cu titulatura pe care nu am dorit-o vreodată în mod special, de  "fată de bloc"(doar în buletin căci în profunzime nu voi deveni niciodată, străduța mică din cartierul  ușor rural al Brezei, Nistorești, nu va ieși niciodată cu adevărat din mine, pentru mine casa pe pământ, florile și grădina sunt definția pură a iubirii față de viață) ei mă ajută cu spălatul covoarelor. Iar faptul că își fac bine treaba este o declarație a faptului că trăirile adormite în noi, pot fi readuse la viață doar printr-o simplă atingere, prin miros sau prin  simpla asociere a unor acțiuni cu momente dragi nouă. 

 

Pe lângă asta, Iacomoz Serv are o poveste pe care nu îmi permit să o relatez aici, dar pe care sunt recunoscătoare să o cunosc.

E o poveste despre o familie, o afacere de familie, despre dramele prin care trec oamenii la un moment dat și despre puterea de a te remobiliza în urma loviturilor pe care viața ți le servește. Iacomoz este o declarație de putere frumos materializată în zâmbete curajoase și optimiste.

 

În final, nu pot uita că Iacomoz a fost unul dintre primii clienți Adboutique. De pe vremea când nimic nu mă recomanda.  

Vă invit cu drag să apelați la Iacomoz, îi gășiți aici : Iacomoz Serv

 

De asemenea, puteți citi un articol foarte util în perioada aceasta, scris de Liliana Costache, content manager Iacomoz, chiar aici: http://spalatoriaiacomoz.ro/index.php/2020/04/06/cat-traieste-coronavirusul-pe-covor/

 

Loredana

varuire 920x552

 

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Bine ne-am regasit!

Este incredibil cum un inceput ne poate gasi atat de obositi. Pe multi dintre noi, ianuarie ne găsește secati de energie pentru ca nu reusim sa ne formam obiceiul de a o lua mai usor de sarbatori.

Decembrie e un maraton pentru mulți dintre noi intr-o goana nebuna de a face lucrurile perfecte de cele mai multe ori pentru oricine altcineva in afara de noi insine.

Citește mai departe: 2020 e despre tine!

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

In timpul vacantelor de cele mai multe ori renuntam la rutina obisnuita : dormim mai mult, petrecem mai mult timp cu familia, cu sotul, cu copilul, cu prietenii, nu ne gandim la job, nu mergem la sala si nu raspundem la emailuri. Pe scurt, psihicul, fizicul si emotionalul isi modifica ritmul.

Cu totii cunoastem sentimentul de duminica seara cand ne pregatim pentru o noua zi de job. Nu il iubim. Ei bine, sentimentul de dupa vacanta este mult mai profund si mai neplacut.

Avem impresia ca cineva ne fura libertatea si starea de bine, de relaxare. Simtim un miros al umbrelor de anxietate sau depresie. Suntem dezamagiti. Cel mai important pas pentru readaptare este chiar constientizarea si normalizarea faptului ca simtim o emotie pe care am mai simtit-o si pe care in scurt timp am depasit-o cu brio.

Este important de asemenea sa iti dai ragaz sa te obisnuiesti cu noul ritm. Nu pune presiune pe tine, fii blanda si nu face totul deodata. Nu uita ca si cei cu care ai planuri simt la fel ca tine. 


Reamintiti-le copiilor ca timpul indelung petrecut impreuna se datoreaza vacantei si va trebui sa mergem din nou la job, la gradinita, la scoala iar asta nu inseamna ca ne iubim mai putin si ca ne pasa mai putin unii de ceilalti. Nu va simtiti vinovate atunci cand copiii insista sa ramaneti acasa.

Reamintiti-le de prietenii de la scoala/ gradi pe care nu i-au vazut in acest timp, de educatoarea/invatatoarea preferata sau optionalele care ii atrag cel mai mult. Incurajati-i sa le povesteasca colegilor cum si-au petrecut vacanta, sa se laude cu cadourile primite.

Fiti sinceri cu ei si explicati-le ca si pentru voi a fost placut sa petreceti atat de mult timp impreuna si va vine greu sa va separati de ei. Empatia este cheia aici. Nu le prezentati intoarcerea in mediul scolar ca pe un bau-bau ba, din contra, prezentati situatia entuziasmati fiind de lucrurile noi care urmeaza sa fie explorate.

« Don’t Cry Because It’s Over; Smile Because It Happened! » : nu uita de managementul gandurilor pozitive si, in loc sa te frustrezi, aminteste-ti cu drag momentele placute pe care tocmai le-ai petrecut.

Ajuta chiar sa planuiesti urmatoarea vacanta sau cel putin urmatorul weekend. Ia cu tine la job ceva din vacanta: fotografia cu ingerasul in zapada, cana cu mesaj « naughty » de la prietena ta din copilarie, fularul crosetat de la bunica, bijuteria noua de la sot etc. Oricum te-ai simti dupa vacanta, nu uita ca esti tot tu, cea mai importanta persoana din viata ta.

Ai grija de tine, de ceea ce simti pentru a putea mai departe sa ai grija de ai tai sau de jobul tau.

Psihoterapeut. Ema Jaga

 

81105497 739258669893897 3635176988378923008 n

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Bună, dragelor,

De o săptămână mă țin să scriu acest articol, dar cred că vă imaginați cum este în perioada aceasta.

Mi-am dorit mult să vă povestesc despre evenimentul "Pentru Dumneavoastră, doamnelor", eveniment organizat de Camera de Comerț și Industrie Prahova căci mi s-a părut un eveniment de care comunitatea femeilor de business din Prahova are nevoie cu adevărat. După cum bine știți, sunt pro networking si pro evenimente care oferă exemple concrete de femei care au reușit, sunt pentru evenimente în care se scot în față subiecte de interes în urma cărora poate nu pleci cu toate răspunsurile, dar poate pleci cu teme de gândire.

Citește mai departe: Pentru dumneavoastră, doamnelor!

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Mă încăpățânez să ajung la fiecare conferință de presă organizată de echipa Teatrului "Toma Caragiu" din Ploiești din două motive. 

În primul rând am o chimie extraordinară atât cu Mihaela Rus și Miriam Dumitrescu, dar și cu mulți dintre oamenii care vin la acest gen de eveniment, de fiecare dată. Sunt cam aceleași fețe mereu zâmbitoare, cu energii bune drept pentru care mă duc acolo ca la o întâlnire amicală de unde culegi "flori de artă".

Citește mai departe: FESTIVALUL DE TEATRU "TOMA CARAGIU", ediția a IX-a, 4-10 noiembrie

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Doamne, ce an a fost până acum! Ce primăvară, ce vară, câte trăiri, câte am descoperit, câte mi s-au schimbat în gândire, cum m-am pierdut aproape regulat și m-am regăsit mereu, mai bine decât eram ultima dată, dar și cu mai multe frământări, cât am regretat, cât am reconsiderat!

Multe dintre cele descrise mai sus au fost consecința directă a apariției cărții! La un moment dat, acum vreo lună, am zis că o las mai moale că am nevoie de o pauză cu cartea. Mă încărca fiecare feedback primit, mă punea la gândit și îmi transfera un soi de responsabilitate socială, dar nu acesta e miezul articolului. 

Citește mai departe: Certitudinea celor mai frumoși oameni din lume

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

VitejiePeTocuri la tine in inbox

Te tinem la curent cu cele mai noi articole, recomandari, tips & tricks pentru tine si familia ta!