Lifestyle

Sunt profesor. Așadar, implicit, mă declar pasionată nu doar de cărți (ficțiune sau nu), ci și, mai ales, de calitatea lor de pașaport către lumi și timpuri pe care nu le-am putea vizita altfel. Este lesne de înțeles de ce, după ce am avut ocazia de a studia literatura anglo-americană de-a lungul celor șapte ore săptămânale de limba engleză prezente în orarul meu de liceană, în urmă cu mai bine de două decenii, după ce am urmat patru ani în Facultatea de Liter e, specializarea engleză-română și încă doi ani de master în studii culturale americane, acum nu duc doar dorul manualelor ce le conțineau, dar mă și frustrează absența literaturii din manualele alternative pe care le au la dispoziție elevii mei. Fără literatură, vocabularul oricărui elev este, fără îndoială, mai sărac, mai puțin variat și lipsit de parfumul unor vremuri apuse, cum doar marii clasici ai canonului britanic sau american reușeau să capteze în operele lor. În copilăria mea nu existau computere și telefoane mobile, dar existau cărți. Erau, înainte de căderea comunismului, adevărate comori greu de găsit în librării. Iar când apăreau, părinții copiilor ca mine erau dispuși să plătească mici averi pentru a le duce acasă. Unde nu rămâneau prăfuite într-o bibliotecă veche. Din copilărie am evadat, la propriu, în biblioteca municipală, iar la figurat, în cărți. Poate și pentru că nici măcar desenele animate cu Mihaela nu se mai difuzau în cele două ore de emisie TV înainte de revoluția din 1989. Îmi mai rămăsese teatrul radiofonic și biblioteca. Era sufici entă să mă ”plimb ” prin timpuri străvechi și locuri îndepărtate. Iar la liceu, am avut și bucuria de a capta, la alte adâncimi de înțelegere, simboluri, motive și teme din Shakespeare, Joseph Conrad, Henry James sau surorile Brontë. O spun cu nostalgie, recunosc. Dar, în același timp, o spun asemenea celor care au prins gustul bun al fructelor din livadă și nu îl mai regăsesc acum în cele din supermarket. Odată ce ai citit intesiv în timpul orelor de limbă străină, automat mergi acasă și lecturezi extensiv opera căreia îi aparținea fragmentul din manual. Sau așa era cândva... Astăzi elevii mei află despre literatură anglo-americană din doar câteva manuale alternative. Și asta, doar la finalul anumitor module. Sau, deseori, pentru că eu aleg să le împărtășesc ce știu. Iar mie îmi place să citesc. Și ador să văd adaptările cinematografice ale literaturii engleze și americane. Dar, cel mai mult, îmi place să predau comunicare în limba engleză. Cred că undeva, până la urmă, lucrurile se leagă.

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Cu siguranță toată perioada asta ne-a făcut să ne fie dorim cu ardoare o vacanță, mai cu seamă în contextul în care toți cei care aveau vacanțe stabilite în martie, aprilie sau mai, nu s-au mai putut bucura de ele. Am discutat despre toată situația actuală cu managerul agenției de turism Mika Travel, Mihaela Stanciu.

 

Cum sunteți?

 

Trecem printr-o perioadă dificilă pentru Industria Ospitalității, însă sunt optimistă că lucrurile vor intra în normal, iar călătoriile vor fi la mare căutare. 

Dreptul la vacanțe este greu de luat unui om care muncește 12 luni pe an!

 

Cum a fost luna martie  și aprilie pentru Mika Travel?

Pentru mine și echipa mea a fost o perioada care ne-a sudat, am luat partea bună a lucrurilor și ne-am mobilizat pentru dezvoltare. Am investit in  confort pentru oaspeții noștri, atât la agenție, dar și la pensiunea Sf Nicolae din Aluniș.

La pensiune am creat un plus de confort și am facut lucrări de modernizare astfel: s-au montat în camere aparate de aer condiționat, băile de la parter au fost renovate complet, bucătăria mică la fel, absolut toată pensiunea a fost în mod "exagerat" dezinfectată, dezinsectată și zugrăvită.

La agenție am achiziționat o platformă online pentru rezervări, platformă care va permite turiștilor să iși aleagă orice produs turistic disponibil în momentul căutarii  în așa fel încât la orice oră din zi și din noapte să poată rezerva oriunde în lume, produse turistice prin Mika Travel. Despre acest aspect vom avea ocazia să discutăm mult mai mult e, la lansarea oficială a acestei platforme.

 

Se vede luminița de la capătul tunelului?

Turiștii sunt interesați în continuare de vacanțe, iși doresc mai mult ca oricând să le aibă, chiar dacă trebuie să respecte anumite reguli inpuse în urma pandemiei Covid 19. Ne adapatăm cu toții!

 

Ce s-a întâmplat cu vacanțele rezervate anul acesta? Au fost anulate? Amânate?

Împreună cu turiștii noștri, cu care am ținut permanent legătura, am reușit să reprogramăm toate vacanțele din Martie, Aprilie, Mai și parțial din Iunie, ce-i drept, pentru prima dată în 30 de ani de muncă în turism, cu date nespecificate. Adică am reprogramat vacanțele însă fără să stabilim exact și o dată, un aspect tehnic imposibil in condiții normale, dar... am reușit!

 

Cum preconizați că va fi restul anului?

Un an plin de provocări, dar vom lupta să fie bine atât turistilor, cât și nouă.

 

Să ne bazăm anul acesta pe vacanțe în România? 

Sincer, aș lua în calcul și alte variante de destinații turistice sigure, nu doar România. De ce spun asta, pentru că România trebuie să profite de această pandemie, însă nu prin tarife mari! Oaspeții ajung la tine, dar dacă ai prețuri decente, mâncare bună, curățenie, mai exact știi să îi primești cu ospitalitate.

 

Credeți că se va înregistra o creștere pe segmentul turismului intern?

Va fi o creștere pentru România din acest punct de vedere, însă repet, doar dacă tarifele sunt corecte! Așa văd eu lucrurile.

 

Ce le recomandați clienților care aveau deja plătite concediile?

Cu orice preț să nu renunțe la gândul de vacanță, să o mențină prin reprogramare dacă nu au încă posibilitatea să călătorească. În felul acesta avem grijă și de starea noastră psihică, o vacanță ne ajută cu siguranță după perioada aceasta de izolare, și bineînțeles, evităm și pierderile materiale, dacă vacanțele erau deja plătite.

 

 

13680028 1244054358938305 6851333054490153783 o

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Dacă îmi urmăriți postările, puteți crede că sunt ușor ancorată mai mult în trecut decât în prezent, ceea ce e profund greșit. Într-adevăr vorbesc mult despre trecut, despre copilărie, despre mama care a fost, despre fratele meu care a fost și el, despre începuturi, în general.

De ce? Pentru că tot ce s-a clădit în momentul în care vă scriu, emoțional vorbind, s-a clădit pe fundația emoților, sentimentelor trăite în trecut sau a încrederii oferite de un cineva, cândva.

Nu vă fie frică să priviți cu ochii deschiși către trecut, eu zic că acest a este un bun exercițiu tocmai pentru a rămâne conectat la realitatea efectivă căci așa cum scriam în carte, prezentul nu îți anulează nicicând trecutul.

 

De ce anume îmi amintesc astăzi, cu câteva zile înainte de Paște?

De curățenia de acasă.

De geamurile care scârțâiau sub ziarul cu care mama le "maltrata" de fiecare dată, de perdelele albe care erau înșirate băț la geam în urma unei minuțioase operațiuni de apretare cu aracet, de mirosul dușumelei din lemn lustruită cu motorină, de pomii infloriți care zâmbeau la soare cu tulpina proaspăt văruită, de covoarele pufoase ale căror culori erau mai vii în fiecare an chiar dacă ele practic erau mai bătrâne, de la an la an!  Îmi amintesc cum le întindea mama pe plăcile de ciment din curte, cum le spăla colțișor cu colțișor, cu bucăți mari de săpun de casă care îi alunecau buclucașe din mâini.  Cu siguranță spălatul covoarelor era ritualul favorit al mamei. După ce le spăla atentă, strângea spuma cu peria și o întindea pe florile albe ale covorului astfel încât spuma să mai acționeze până își mai făcea ea o Elita mică. Apoi, scotea apă rece din fântână și arunca câteva găleți pe el. Într-un final, într-o albie mare umplută cu apă punea oțet (spunea ea că acesta ajută la dispariția spumei) și îl presa cu picioarele încălțate în cizme de cauciuc curate până apa rămânea limpede.

În timp ce vă scriu, îi văd mâinile roșiatice, cu pielea strânsă, ca de burete, de la atâta apă și detergenți. Mă văd parcă și pe mine, undeva, la fel de zbanghie, așteptând să-mi termin treaba și să o tulesc la deniile de la Biserică! Doamne, ce amintiri și ce viață ne curgea prin vene!


Acum, ne e mai ușor cu toate pe de-o parte! Dar asta ne costă într-un fel!  Parcă nu mai găsim sarea și piperul în nimic. De aceea eu empatizez foarte tare cu oamenii care duc mai departe aceste lucuri care pot părea minore, cu dragostea lucrului bine făcut. Azi, vă invit să cunoașteți echipa Iacomoz Serv. De când mă alint cu titulatura pe care nu am dorit-o vreodată în mod special, de  "fată de bloc"(doar în buletin căci în profunzime nu voi deveni niciodată, străduța mică din cartierul  ușor rural al Brezei, Nistorești, nu va ieși niciodată cu adevărat din mine, pentru mine casa pe pământ, florile și grădina sunt definția pură a iubirii față de viață) ei mă ajută cu spălatul covoarelor. Iar faptul că își fac bine treaba este o declarație a faptului că trăirile adormite în noi, pot fi readuse la viață doar printr-o simplă atingere, prin miros sau prin  simpla asociere a unor acțiuni cu momente dragi nouă. 

 

Pe lângă asta, Iacomoz Serv are o poveste pe care nu îmi permit să o relatez aici, dar pe care sunt recunoscătoare să o cunosc.

E o poveste despre o familie, o afacere de familie, despre dramele prin care trec oamenii la un moment dat și despre puterea de a te remobiliza în urma loviturilor pe care viața ți le servește. Iacomoz este o declarație de puter e frumos materializată în zâmbete curajoase și optimiste.

 

În final, nu pot uita că Iacomoz a fost unul dintre primii clienți Adboutique. De pe vremea când nimic nu mă recomanda.  

Vă invit cu drag să apelați la Iacomoz, îi gășiți aici : Iacomoz Serv

 

De asemenea, puteți citi un articol foarte util în perioada aceasta, scris de Liliana Costache, content manager Iacomoz, chiar aici: http://spalatoriaiacomoz.ro/index.php/2020/04/06/cat-traieste-coronavirusul-pe-covor/

 

Loredana

varuire 920x552

 

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Bine ne-am regasit!

Este incredibil cum un inceput ne poate gasi atat de obositi. Pe multi dintre noi, ianuarie ne găsește secati de energie pentru ca nu reusim sa ne formam obiceiul de a o lua mai usor de sarbatori.

Decembrie e un maraton pentru mulți dintre noi intr-o goana nebuna de a face lucrurile perfecte de cele mai multe ori pentru oricine altcineva in afara de noi insine.

Citește mai departe: 2020 e despre tine!

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

In timpul vacantelor de cele mai multe ori renuntam la rutina obisnuita : dormim mai mult, petrecem mai mult timp cu familia, cu sotul, cu copilul, cu prietenii, nu ne gandim la job, nu mergem la sala si nu raspundem la emailuri. Pe scurt, psihicul, fizicul si emotionalul isi modifica ritmul.

Cu totii cunoastem sentimentul de duminica seara cand ne pregatim pentru o noua zi de job. Nu il iubim. Ei bine, sentimentul de dupa vacanta este mult mai profund si mai neplacut.

Avem impresia ca cineva ne fura libertatea si starea de bine, de relaxare. Simtim un miros al umbrelor de anxietate sau depresie. Suntem dezamagiti. Cel mai important pas pentru readaptare este chiar constientizarea si normalizarea faptului ca simtim o emotie pe care am mai simtit-o si pe care in scurt timp am depasit-o cu brio.

Este important de asemenea sa iti dai ragaz sa te obisnuiesti cu noul ritm. Nu pune presiune pe tine, fii blanda si nu face totul deodata. Nu uita ca si cei cu care ai planuri simt la fel ca tine. 


Reamintiti-le copiilor ca timpul indelung petrecut impreuna se datoreaza vacantei si va trebui sa mergem din nou la job, la gradini ta, la scoala iar asta nu inseamna ca ne iubim mai putin si ca ne pasa mai putin unii de ceilalti. Nu va simtiti vinovate atunci cand copiii insista sa ramaneti acasa.

Reamintiti-le de prietenii de la scoala/ gradi pe care nu i-au vazut in acest timp , de educatoarea/invatatoarea preferata sau optionalele care ii atrag cel mai mult. Incurajati-i sa le povesteasca colegilor cum si-au petrecut vacanta, sa se laude cu cadourile primite.

Fiti sinceri cu ei si explicati-le ca si pentru voi a fost placut sa petreceti atat de mult timp impreuna si va vine greu sa va separati de ei. Empatia este cheia aici . Nu le prezentati intoarcerea in mediul scolar ca pe un bau-bau ba, din contra, prezentati situatia entuziasmati fiind de lucrurile noi care urmeaza sa fie explorate.

« Don’t Cry Because It’s Over; Smile Because It Happened! » : nu uita de managementul gandurilor pozitive si, in loc sa te frustrezi, aminteste-ti cu drag momentele placute pe care tocmai le-ai petrecut.

Ajuta chiar sa planuiesti urmatoarea vacanta sau cel putin urmatorul weekend. Ia cu tine la job ceva din vacanta: fotografia cu ingerasul in zapada, cana cu mesaj « naughty » de la prietena ta din copilarie, fularul crosetat de la bunica, bijuteria noua de la sot etc. Oricum te-ai simti dupa vacanta, nu uita ca esti tot tu, cea mai importanta persoana din viata ta.

Ai grija de tine, de ceea ce simti pentru a putea mai departe sa ai grija de ai tai sau de jobul tau.

Psihoterapeut. Ema Jaga

 

81105497 739258669893897 3635176988378923008 n

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Bună, dragelor,

De o săptămână mă țin să scriu acest articol, dar cred că vă imaginați cum este în perioada aceasta.

Mi-am dorit mult să vă poveste sc despre evenimentul "Pentru Dumneavoastră, doamnelor", eveniment organizat de Camera de Comerț și Industrie Prahova căci mi s-a părut un eveniment de care comunitatea femeilor de business din Prahova are nevoie cu adevărat. După cum bine știți, sunt pro networking si pro evenimente care oferă exemple concrete de femei care au reușit, sunt pentru evenimente în care se scot în față subiecte de interes în urma cărora poate nu pleci cu toate răspunsurile, dar poate pleci cu teme de gândire.

Citește mai departe: Pentru dumneavoastră, doamnelor!

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

VitejiePeTocuri la tine in inbox

Te tinem la curent cu cele mai noi articole, recomandari, tips & tricks pentru tine si familia ta!