Frumoasa, pieptanata perfect, buzele perfect rujate, cu o fata fina, miroase bine, zambeste gales si dintr-o data isi baga……….! Pam pam! Atat de dese aceste situatii in ultimul timp. De ce simt femeile nevoia sa-si introduca chestii pe care in fapt nu le au in diverse situatii, sa aminteasca de morti si de raniti, n-am inteles nici odata.

Cu riscul de a fi considerata o mironosita, consider ca exista cuvinte care nu ar trebui sa iasa niciodata din gura unei femei. Sau ma rog, ti se mai poate intampla ca la nervi, sau in gluma, in cercuri restranse sa mai scoti cate-o trasanie, dar sa vorbesti uzual ca o „golanca” e trist pentru sexul feminin.

Unul dintre aspectele legate de educatia mea la care mama mea tinea foarte tare era vorbitul frumos. Imi amintesc ca nu aveam voie sa zic nici pe „dracu”! Se spune ca oamenii sunt deviati de la „cei 7 ani de acasa ” in momentul in care intra in diverse anturaje. La liceu, la facultate, etc. Eu nu am crezut vreodata in puterea anturajului. Daca ai tarie de caracter poti foarte bine sa fii intr-un anturaj in care exista o diversitate de tipologii umane si totusi sa nu te comporti ca ei. Ca si fumatul! Am auzit deseori de oameni care s-au apucat de fumat pentru ca frecventau cercuri de oameni care o faceau. N-am inteles-o pe asta, dar nici nu sunt in masura sa ma pronunt deoarece nu pot sa stiu exact cum sta treaba cu un viciu de acest gen.

Revenind la oile noastre, nu cred ca vorbitul porcos in cazul femeilor iti ridica rangul in vreo situatie. Ba din contra. Da, poate ca vei fi considerata „gagica aia misto” cu care poti discuta orice, genul pe care o poti bate pe umar si cu care poti sa ragai linistit dupa ce ai baut niste drafturi la Festivalul Berii, dar…oare de ce ai vrea tu, ca femeie, considerata in general o faptura gingasa, sa-ti atribui niste cojones cu care natura nu te-a inzestrat?

Va imbratisez,

Lori