Dam din gene, ne rusinam, negam sau raspundem inoportun atunci cand primim un compliment. Uneori ne emotioneaza, alteori suntem magulite de faptul ca o anumita persoana ne complimenteaza, iar in unele cazuri ne simtim ofensate pentru ca ni se pare ca cel ce ne-a complimentat nu e de nasul nostru.

Nu stiu daca trairile de mai sus sunt in armonie cu ceea ce simtiti si voi, stiu doar ca pe mine mama m-a invatat ca atunci cand primesc un compliment sa zambesc (dar nu cu toata gura, desi mie mi-e greu sa n-o fac :)) ) si sa spun Multumesc.

Psihologii spun ca atunci cand primesc complimente, oamenilor li se insenineaza ziua. Si eu cred asta Cred in vorbe frumoase si in puterea lor de ne face ferici ti. Indiferent cat de increzatori am fi ne face bine sa stim ca suntem apreciati. Ca in copilarie! Orice lauda adusa de parinti, profesori, rude, ne aducea bucurie, ne ambitiona si cel mai important, ne DEZVOLTA.

Cautand putin pe site-urile de specialitate am gasit urmatorul ghid:

„Când vi se face un compliment, trebuie sa raspundeti întotdeauna astfel: „Multumesc”.

Printre alter nativele care nu sunt acceptate se numara: „Ai înnebunit? Arat îngrozitor!”, „Nu e cine stie ce”, „Cred ca glumesti” si „Te rog, am facut totul din repezeala” etc.

Nu trebuie niciodata sa contestati, sa discreditati sau sa micsorati importanta unui compliment. Daca faceti acest lucru, insultati persoana care v-a complimentat, deoarece îi puneti sub semnul îndoielii judecata, standardele, gustul, sau, si mai rau, sinceritatea.

Cel mai indicat este sa zâmbiti si sa savurati momentul, asteptând urmatoarea ocazie pentru a-i complimenta la rândul dumneavoastra pe ceilalti.”

Noapte buna

Va imbratisez,

Lori