Lifestyle

Cred că nu mi s-a întâmplat până acum, ca în urma a ceva ce am experimentat eu ( vezi operația de septorinoplastie pe care am avut-o în iulie anul trecut, găsiți jurnalul de operație aici http://www.vitejiepetocuri.ro/lifestyle/616-jurnal-de-operatie-septorinoplastie) să primesc atât de multe întrebări. Nu doar despre operația mea ci și despre anumite intervenții pe care le poate susține domnul doctor Rob inclusiv pediatrice, așa că am hotărât să vă fac cunoștință mai îndeaproape cu domnul doctor Robert Rob din cadrul Spitalului Medlife Lotus Ploiești. 

Am reluat aici interviul pe care ni l-a oferit în nr.5 al revistei Lace Magazine.

Citește mai departe: Interviu Dr. Robert Rob- ORL, fără secrete

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Trăim in epoca în care judecăm totul fără a gândi în profunzime. Avem tendința să punem etichete fără să privim către sufletele oamenilor și către ce i-ar face fericiți.
Așa este și cu subiectul despre care aș vrea să discutăm azi.
Operațiile de mărire/ridicare a sânilor.

Citește mai departe: O privire în decolteu? Da? Nu? Sau TABU?

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Sigur că atunci când muncești pentru a-ți clădi o carieră, ajungi la un moment dat să te bucuri de succes și să culegi roadele muncii tale. Provocarea  însă, apare atunci când lângă tine mai apare cineva. O persoană care îți împărtățește valorile și principiile de business și care are rolul de a creiona un concept diferit și provocator. Acela de  A FI BUN în echipă. De a aduce schimbare către clienții tăi, prin eficientizarea timpului și a costurilor.

Dragilor, azi povestea Casei de Arhitectură și Design Interior!

 

Dragă Andra, Oana

 

Vă cunosc pe fiecare dintre voi, separat, știu cât de pasionate sunteți de munca voastră. Să reluăm pentru cititori, povestiți-ne fiecare care este specializarea pe care o aveți? De cât timp sunteți în „branșă  ? 

 

Oana: Am terminat Facultatea de Arhitectură și m-am specializat în Arhitectură de Interior.

După, am urmat  şi un curs de specializare în Designul Interior de un an de zile în cadrul unei Şcoli Particulare, care pentru mine a însemnat foarte mult şi mi-a schimbat viaţa. Cu ocazia aceasta, simt nevoia să îi mulţumesc domnului profesor Arhitect Daniel Şerban pentru impactul pozitiv asupra tuturor cursanţilor.

Lucrez în proiectare de la 18 ani, iar Design de Interior fac din 2012.

 

Citește mai departe: Arhitectură cu aromă de AMMO - Despre provocarea de a fi BUN în echipă

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Este inevitabil că trebuie să facem ceva în legătură cu schimbările climatice. Nu numai să reducem, refolosim și reciclăm, dar putem contribui activ la protejarea planetei noastre și putem lua măsuri directe. Poluarea mediului este o problemă enormă, iar lipsa reciclării esteo provocare și mai mare.

Citește mai departe: Eco-Friendly Sports- Dezvoltare durabilă prin sport

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Dragilor,

Vă scriu asta cu o strânegere de inimă, dar să nu vă mirați că la final vă ofer câteva informații medicale utile, căci, până la urmă eu acesta consider că este rolul meu. Să vă spun povești adevărate și să vă ofer sugestii în ceea ce privește anumie servicii pe care le-am experimentat.

Să vă spun o poveste în poveste, spun asta căci acest text îl găsiți și în carte. Rânduri scrise în august 2018, când lucrurile s-au liniştit. Spun asta pentru că începutul anului 2018 a fost pentru mine absolut groaznic. E vorba despre o perioadă în care am simţit la propriu că o iau cu capul. Că tot v-am scris mult timp despre frică și cum ea îți poate acapara existența dacă nu o controlezi. Astfel că, prin luna februarie 2018, din neatenție m-am lovit la piciorul drept, la coapsă. La coapsa unde, de pe la vreo 15 ani, sunt fericita posesoare a unei umflături destul de vizibile denumită în limbaj de specialitate... lipom.

Citește mai departe: Din sclava fricii, prietena prevenției

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

Am făcut chiftele după mult timp, le evit de obicei. Am tăiat ceapa mărunt, am ras un cartof, pătrunjel proaspăt, un ou, sare, piper și doi căței de usturoi. Am pus uleiul la încins, m-am apucat să le formez, le-am trecut printr-un nor de făină și am pus-o pe prima în tigaia încinsă. Mirosul a cuprins ușor ușor toată încăperea. Dacă aș fi închis ochii m-aș fi regăsit copil, pe la vreo 12 ani, cu genuchii juliți și păr veșnic ciufulit, într-o duminică caldă de vară. Aș fi văzut-o pe mama lângă reșoul cu 3 ochiuri alb pus pe o masă pe care trona o mușama albă cu floricele roșii,  în rochia ei în romburi lila, cu părul ei încărunțit timpuriu, cu ochii ei  verzi căutând  privirea fratelui meu care era cel mai fericit atunci când se prăjeau chiftele. O aștepta pe prima ca și cum ar fi fost un mare premiu primit într-un sfert de franzelă albă.

În nebunia zilelor pe care le trăim uneori parcă uit să mă așez pe amintiri. Mă învinovățesc câteodată că poate am uitat sau poate m-am obișnuit fără ei. Îmi dau seama rapid că asta nu se va întâmpla vreodată.  Ei trăiesc prin mine, prin ceea ce sunt, prin principii, prin dor și prin ridurile care au început deja să vorbească  neîntrebate pe o  frunte relativ tânără.

Uneori mă întreb oare cum ar fi fost viața cu ei? Oare cum ar fi fost Loredana azi, dacă ea, mama, nu ar fi plecat? Îmi amintesc foarte bine o vorbă pe care mi-a spus-o tata undeva pe la vreo 19 ani. Nu știu exact ce făcusem însă știu că mi-a zis așa: Ce ar zice maică-ta despre asta?  M-am cutremurat. Cred că a fost momentul când am realizat că nu are cum să nu-mi fie bine dacă acționez întotdeauna la provocările apărute răspunzându-mi în primul rând la această întrebare. Ce ar zice mama despre asta?

Uneori mă întreb cum ar fi fost. Și-mi răspund cu o siguranță halucinantă.

Mi-ar fi gătit mâncarea preferată chiar dacă aș fi fost trecută de 30 de ani.

M-ar fi mustrat dacă îndrăznesc să nu salut oamenii.

M-ar fi certat dacă "m—aș da mare".

Mi-ar fi spus des "ti-am spus eu" și ești "căpoasă ca tactu"

Ar fi iubit-o pe Agnes până la cer și mi-ar spune că ochii verzi sunt de la ea.

Mi-ar spune să las prostiile și să mănânc chiftele că nu mă îngraș că-i pielea a naibii pe mine.

Mi-ar fi făcut cea mai bună cafea la ibric.

Ar pune-o pe Agnes să calce batiste și să frece șosete albe într-un lighenuș roz ca să învețe ce prețios e "curatul."

Ne-ar spăla hainele des și ar fi foarte probabil să le clătească o dată la mână cu apă limpede din fântâna din curte, că de, nu ar avea încredere în mașina de spălat. Le-ar întinde pe sârma care rezistă de peste 20 de ani și-ar învălui curtea în miros de clor, amestecat cu detergent și Lenor. Iarna le-ar aduce înghețate în casă, ca pe niște siluete catifelate cu mâneci drepte, iar noi le-am  îndoi afundându-ne nasurile în ele.

Mi-ar spune să fiu fericită și să trăiesc.  ȘI SĂ ZÂMBESC. MEREU.

L.

 

cg sky animation layered 800x323

 

L

 

Scrie un comentariu (0 Comentarii)

VitejiePeTocuri la tine in inbox

Te tinem la curent cu cele mai noi articole, recomandari, tips & tricks pentru tine si familia ta!