Apneea reprezintă  oprirea   fluxului de aer la nivelul nasului și gurii, pe o perioada ce cel puțin 10 secunde,  putând ajunge și la 1-2 minute.

Hipopneea reprezintă reducerea cu minim 50%a fluxului de aer la nivelul nasului și gurii, însoțită de scăderea saturației oxigenului cu minim 4%.

Sindromului de apnee in somn (SAS) este reprezentat de cuantificarea acestor evenimente respiratorii (apnei/hipopnei), prin noțiunea de index de apnee și hipopnee (IAH)- definit prin prezența episoadelor repetate de obstrucție completă sau incompletă a căilor aeriene superioare raportate la ora de somn.

În functie de indicele de Apnei Hipopnei, sindromul de Apnee in somn se împarte în :

–ușor – IAH între 5-15/ora de somn

–moderat –IAH între 15-30/ora de somn

–sever- IAH > 30/ora de somn

Sindromul de Apnee de somn a fost clasificat în trei tipuri:

•  -fluxul de aer încetează în ciuda impulsurilor respiratorii, având drept cauză obstrucția la nivel orofaringian, cu persistența mișcărilor respiratorii toraco-abdominale; se însoțește  de obicei de o reducere a saturației în oxigen, urmată de o microtrezire și reluarea temporară a respirației normale
• central-impulsurile nervoase către toți mușchii respiratori sunt abolite temporar (disfuncții neuronale)
• mixt- debutează ca o apnee centrală, urmată de o componență obstructivă 

(este o variantă de apnee obstructivă în somn)

Sindromul de Apnee in Somn este cea mai frecventă boală legată de somn, o adevarată problemă de sănătate publică, prevalența  bolii la adulții de vârstă medie este  de 2 ori mai frecventă la bărbați decât la femei, după menopauză riscul apariției la femei crește având aceeași prevalență ca și la bărbați. În proporție de 1-3% sindromul de apnee în somn este întâlnit și la copii.

Factorii de risc pentru apariția care predispun la apariția bolii sunt:

• Obezitatea– 70 % din pacientii care au SASO(sindrom de apnee în somn obstructiv ) sunt obezi. Între obezitate si apneea obstructivă în somn se formează un cerc vicios, în sensul că grăsimea excesivă comprimă căile aeriene superioare, iar deprivarea de somn paradoxal predispune la obezitate.
• familiali– prin implicarea unei gene, care crește riscul de apnee obstructivă mai ales la pacienții cu vârsta peste 65 ani
• sexul masculin
• anomalii anatomice naso-faringiene:

–deviatie de sept nazal

-hipertrofie amigdaliană

 -stenoza de choane

– polipi orofaringieni

– anomalii ale luetei și valului palatin 

• patologie endocrina

–acromegalia,

-hipotiroidia- mixedem

• boli congenitale și sindroame cranio-faciale: sindromul Pierre-Robin, micrognația determină îngustarea căilor aeriene superioare și inserția joasă a bazei limbii, cu afectarea dezvoltării masivului facial
•  medicamentele: sedativele și hipnoticele
• alcoolul- reducere a tonusului musculaturii faringiene

Manifestările Sindromului de apnee în somn :

1. diurne-  manifestari pe timpul zilei:- somnolența diurnal excesivă (datorată microzerilor repetate ce succed apneile obstructive, care duc la fragmentarea somnului)

–       cefalee matinală

–       lipsa de concentrare la locul de muncă

–       accidente rutiere – pacienții având tendinta de a adormi la volan

1. nocturne- transpirații nocturne

                          -regurgitatii acide și arsuri – datorită refluxului conținutului gastric în esofag

               – nicturia- urinări frecvente pe timpul nopții 

Complicații Sindromului de Apnee în Somn Sever:

1. cardiovasculare: HTA esențială necontrolată de medicație cu viza antihipertensivă

–       aritmii- fibrilatie atriala

–       infarct miocardic

–       accident vascular cerebral

1. accidente rutiere și casnice
2.  neuropsihice și sociale: depresie, iritabilitate, scăderea randamentului intelectual, absenteism profesional
3. endocrinologice și metabolice:  disfuncții sexuale, diabet zaharat (prin creșterea rezistenței la insulină)
4. reflux gastroesofagian

Pacienții care au simptome  sau manifestari de SASO, vor trebui să se adreseze medicului pneumolog, pentru a se pune un diagnostic de certitudine, prin intermediul unor investigații complexe:

1. Chestionare de evaluare a somnolenței și riscului de SASO: Epworth, STOP- BANG
2. Poligrafia ventilatorie – se efectuează la domiciliul pacientului, cu ajutorul unui aparat portabil (poligraf- de mărimea unui Holter), care înregistrează fluxul respirator, pulsoximetria nocturnă și mișcările de torace prin intermediul unor canale 
3. Polisomnografia- înregistrarea complexă și completă a parametrilor somnului  ce include monitorizarea activității electrice  a creierului cu electrozi plasați la nivelul scalpului – EEG și  canalele de monitorizarea amintite mai sus la poligraf (pulsoximetru, banda pentru miscarile de torace si canulla nazala pentru fluxul respirator). De obicei se efectuează în laborator de somnologie- spital, acolo unde pacientul este monitorizat video și audio.

Tratamentul SASO: implică echipa multidisciplinară  formată atât din medic pneumolog, medic ORL ist, cardiolog, neurolog, endocrinologie, diabet și boli de nutriție

1. Măsuri igienodietetice: scăderea în greutate , evitarea consumului de alcool și sedative, igiena somnului, evitarea poziției de decubit dorsal (majoritatea apneilor se produc în această poztiție de somn)- prin săculeți, cusuți pe spatele pijamalei
2. dispozitivele  intraorale și tratamentul chirurgical orl pentru corectarea anomaliilor craniofaciale sau modificări anatomice nasofaringiene
3. chirurgia  de avansare a mandibulei 
4. TERAPIA CU CPAP  (Continous Positive Airway Pressure)- reprezintă standardul în tratamentul SASO, acționând ca o atelă pneumatică ce împiedică colapsul căilor aeriene . 

Beneficiile  tratamentului cu CPAP: scăderea comorbiditatilor cardiovasculare- prin corectarea apneilor și desaturărilor, îmbunătățirea calității vieții pacientului – prin scădera somnolenței diurne, reducerea riscului de accidente rutiere, scăderea depresiei.

Aparatele care generează presiune pozitivă  utilizate pentru tratarea SASO pot fi pe lângă CPAP și auto CPAP  – aparat de titrare automată a presiunii, care adaptează valoarea presiunii în funcție de nevoile pacientului, fiind indicat pacienților cu nevoi presionale variabile: cei cu apnei poziționale, cei care lucrează în ture, consumatorii de alcool și sedative.

BiPAP – (bilevel Positive Airway Pressure) care tratatează apneile prin utilizarea a două niveluri de presiune (IPAP – presiune mai mare ce actionează în timpul inspirului pacientului și EPAP presiune mai mică ce acționează în timpul expirului pacientului ).

Un element important  în acceptarea tratamentului îl reprezintă comoditatea interfaței, întrucât presiunea este aplicată la nivelul căilor respiratorii superioare prin intermediul unei măsti nazale (care cuprinde nasul în mod etanș) sau faciale (care cuprind și nasul și gura), ce pot fi de 3 marimi- S , M, L). Masca trebuie să fie etanșă, pentru a nu exista riscul de pierderi de aer (leak-uri), care pe lângă faptul că vor irita ochii, determină creșteri de presiune ce duc la mărirea disconfortului.

Efectele  secundare ale terapiei de CPAP: uscăciunea mucoaselor, iritarea feței- din cauza măștii și ochilor- datorită scăparilor de aer pe lângă mască, escare de presiune la nivelul piramidei nazale.

Titrarea (pentru stabilirea presiunii optime) se poate face manual – prin modificare în timp real a presiunii- de obicei se efectuează într-un laborator de somnologie  sau automată- utilizând un aparat care-I ajustează automat presiunile (autoCPAP), în funcție de nevoile pacientului și de evenimentele pe care le detectează în mască, în somn. În cazul titrării automate, cea mai bună presiune este cea care va corecta evenimentele obstructive > 95% din timp

Pacientul revine la control  la medical prescriptor la 3 luni, 6 luni, apoi anual sau la 2 aniîn funcție de caz, tratamentul cu CPAP nu este decontat de casa de asigurări de sănătate  în România. Dacă vă confruntați cu o problemă de genul (sau cineva din familie se confruntă) echipa Medlife Lotus Ploiești vă așteaptă până pe 30 aprilie și cu un discount de 20% la poligrafie!