Prof. Iulia Elisa Suditu

            Sunt profesor. Așadar, implicit, mă declar pasionată nu doar de cărți (ficțiune sau nu), ci și, mai ales, de calitatea lor de pașaport către lumi și timpuri pe care nu le-am putea vizita altfel.

            Este lesne de înțeles de ce, după ce am avut ocazia de a studia literatura anglo-americană de-a lungul celor șapte ore săptămânale de limba engleză prezente în orarul meu de liceană, în urmă cu mai bine de două decenii, după ce am urmat patru ani în Facultatea de Litere, specializarea engleză-română și încă doi ani de master în studii culturale americane, acum nu duc doar dorul manualelor ce le conțineau, dar mă și frustrează absența literaturii din manualele alternative pe care le au la dispoziție elevii mei.

            Fără literatură, vocabularul oricărui elev este, fără îndoială, mai sărac, mai puțin variat și lipsit de parfumul unor vremuri apuse, cum doar marii clasici ai canonului britanic sau american reușeau să capteze în operele lor.

            În copilăria mea nu existau computere și telefoane mobile, dar existau cărți. Erau, înainte de căderea comunismului, adevărate comori greu de găsit în librării. Iar când apăreau, părinții copiilor ca mine erau dispuși să plătească mici averi pentru a le duce acasă. Unde nu rămâneau prăfuite într-o bibliotecă veche.

            Din copilărie am evadat, la propriu, în biblioteca municipală, iar la figurat, în cărți. Poate și pentru că nici măcar desenele animate cu Mihaela nu se mai difuzau în cele două ore de emisie TV înainte de revoluția din 1989. Îmi mai rămăsese teatrul radiofonic și biblioteca. Era suficientă să mă ”plimb” prin timpuri străvechi și locuri îndepărtate. Iar la liceu, am avut și bucuria de a capta, la alte adâncimi de înțelegere, simboluri, motive și teme din Shakespeare, Joseph Conrad, Henry James sau surorile Brontë. O spun cu nostalgie, recunosc. Dar, în același timp, o spun asemenea celor care au prins gustul bun al fructelor din livadă și nu îl mai regăsesc acum în cele din supermarket. Odată ce ai citit intesiv în timpul orelor de limbă străină, automat mergi acasă și lecturezi extensiv opera căreia îi aparținea fragmentul din manual. 

Sau așa era cândva...

            Astăzi elevii mei află despre literatură anglo-americană din doar câteva manuale alternative. Și asta, doar la finalul anumitor module. Sau, deseori, pentru că eu aleg să le împărtășesc ce știu. Iar mie îmi place să citesc. Și ador să văd adaptările cinematografice ale literaturii engleze și americane. Dar, cel mai mult, îmi place să predau comunicare în limba engleză.

Cred că undeva, până la urmă, lucrurile se leagă.