SCURTĂ ISTORIE

Daca vorbim strict despre articole de îmbrăcăminte ȋn forma de T atunci trebuie să menționez că acestea s-au făcut remarcate încă din cele mai vechi timpuri şi au la bază elementul vestimentar cunoscut sub numele de tunică. Varianta modernă, cea cunoscută astăzi de noi, a evoluat din lenjeria intima din secolului XIX fiind o simplificare a unui articol de îmbrăcăminte purtat pană atunci şi care a fost tăiat astfel încât să fie destul de lung pentru a putea fi purtat ȋn pantaloni. Acest nou articol va fi repede adoptat de către grupe de muncitori care practicau diverse activități care necesitau lejeritate dar şi o protecție minimă. Ȋn anul 1913 acest articol vestimentar se va face remarcat la scară industrială ȋn marina americană şi era o cămașa de corp din bumbac cu gat roșu şi mâneci scurte. Tricourile devin foarte curând populare ȋn multe medii sociale fiind ușor de executat, ieftine şi nu ȋn ultimul rând rapid de spălat. Pătrund direct ȋn zona vestimentara masculină şi vor începe să aibă diverse culori. Cuvântul T-shirt  ajunge ȋn vocabularul americanilor ȋn anul 1920 când a apărut în Dicționarul Merriam-Webster. Marea criză aduce cu sine o amplificare a industriei, iar lejeritatea articolului şi încă pudoarea acoperiri trunchiului uman vor face o întreagă istorie pentru următoare zeci de ani. Ȋn timpul celui de-al doilea război mondial tricoul reușește să ȋşi facă prima apariție casual, transferul de la militarii care ȋl foloseau pe front la veterinarii care îl vor  purta cu pantaloni formează o siluetă perfectă. Un moment marcant este cel din 1950 când Marlon Brando a purtat un tricou ȋn „ Un tramvai numit dorință” astfel obține statutul de piesa vestimentara de sine stătătoare. De aici pană la preluarea ȋn vestimentației copiilor (ȋn prima etapa de băieți si ulterior si de fete) nu a mai fost decât un pas.

Extrem de rapid specialiștii din industria publicității înțeleg că aceste obiecte vestimentare sunt o baza de promovare cu un potențial imens financiar. Mesajele imprimate pe tricouri au devenit o formă populară de exprimare personală, socială și culturală, cu o istorie fascinantă care reflectă evoluția tehnologiei, a modei și a culturii populare dar şi de masă.

Prima etapa din lungul drum al publicității şi deci al introducerii obiectul vestimentar ȋn cultura populară a fost realizata însă ȋn 1942 când o școală militara se gândește să imprime primele tricouri şi care au devenit extrem de atractive încât au apărut pe cooperată Life.

Primele mesaje imprimate (1940–1950)

Primele tricouri imprimate au apărut în anii 1940 în Statele Unite, datorită progreselor în tehnologia serigrafiei. În această perioadă, tricourile erau folosite pentru a promova locuri turistice, filme sau echipe sportive. Un exemplu timpuriu este tricoul promoțional pentru filmul The Wizard of Oz (1939). Rebel Without a Cause (1955) este iconic pentru că a influențat moda, dar nu prin tricouri promoționale, James Dean a popularizat stilul „casual cool” al generației tinere, purtând un tricou alb simplu sub jacheta roșie de piele. Acest look a transformat tricoul alb din lenjerie într-un simbol al rebeliunii și identității adolescentine.

Era culturală a anilor 1960: Tricoul ca statement

În anii 1960, mișcările contraculturale (precum mișcarea hippie și cea pentru drepturile civile) au transformat tricoul într-o pânză pentru expresii politice și sociale. Exemple iconice includ tricourile cu mesajele „Make Love, Not War” (protest împotriva războiului din Vietnam). Tricoul devine o formă de protest, un simbol accesibil pentru exprimarea opiniilor și identității.

Anii 1970: Punk și individualism

Cultura punk a adoptat tricourile imprimate pentru a transmite mesaje șocante sau subversive. Branduri precum Vivienne Westwood și Malcolm McLaren au popularizat tricourile cu sloganuri politice, imagini provocatoare și grafici care contestau normele sociale. Jaws, regizat de Steven Spielberg, este considerat un punct de cotitură în merchandising-ul filmelor, inclusiv al tricourilor. Tricourile imprimate cu logo-ul rechinului și sloganul filmului „Don’t go in the water” au devenit populare în timpul lansării filmului și sunt unele dintre primele exemple de succes ale unui film care a folosit tricouri ca parte integrantă a campaniei de marketing.

Anii 1980: Mesajele comerciale și cultura pop

Anii 1980 marchează explozia tricourilor cu mesaje inspirate de cultura pop, inclusiv logouri ale brandurilor, personaje de filme, trupe muzicale și emisiuni TV. Tricourile cu fraze iconice, precum „I ♥ NY” (desenat de Milton Glaser), devin emblematice pentru turism și consum. Tricoul începe să fie folosit ca o extensie a identității culturale sau a statutului social.

Anii 1990–2000: Tricoul ca activism și modă

În anii 1990 și 2000, mesajele de pe tricouri sunt utilizate pentru a promova activismul și conștientizarea socială, de la campanii de mediu la drepturile LGBT. De exemplu, campaniile PETA și alte organizații non-profit au folosit tricouri pentru a sensibiliza publicul. Marile branduri de modă, precum Dior sau Chanel, încep să includă tricouri cu mesaje în colecțiile lor, făcând legătura între modă și cultură de masă.

Era digitală (2010–prezent): Personalizarea și viralitatea

Tehnologiile avansate de imprimare și comerțul electronic au permis oricui să creeze tricouri personalizate. Platformele precum Redbubble sau Teespring au democratizat accesul la design-uri originale. Meme-urile și mesajele virale devin temele preferate pentru tricouri, reflectând umorul și tendințele digitale ale epocii.

Mesajele de pe tricouri s-au transformat dintr-o strategie comercială într-un mijloc universal de exprimare a identității, convingerilor și apartenenței culturale. De la proteste politice la modă de lux, tricoul rămâne un simbol al individualității și creativității. Tricourile sunt ieftine de produs și fac deseori parte din fast fashion, ceea ce duce la vânzări uriașe. De exemplu, în întreaga lume se vând două miliarde de tricouri pe an, iar o persoană din Suedia cumpără nouă tricouri pe an. Procesele de producție variază, dar pot fi intensive din punct de vedere al mediului și includ impactul asupra mediului cauzat de materialele lor, cum ar fi bumbacul, care utilizează cantități mari de apă și pesticide.  Conștientizarea asupra efectelor produse de fast fashion faţă de mediu a inceput ȋn ultima perioadă să fie vizibilă la nivelul societăților. Ȋn multe țări există o noua zonă economică cea a magazinelor SH care încetinesc cererea micșorând producția, deci şi efectele negative asupra planetei.