Bine v-am regăsit!

Reluăm seria interviurilor “Femei de Succes, Puterea Exemplului” cu o doamnă foarte dragă mie, Av. Andreea Stănescu!  Am cunoscut-o pe Andreea la cafenea și nu ne-a trebuit mult ca să ne împrietenim deși la prima vedere suntem foarte diferite. O tachinez mereu că nu poate să iasă din haina meseriei de avocat nici când ne bem cafeaua și am zâmbit de multe ori când am citit, luni, mailul  de la ea: “Dragă Loredana, Găsești anexate răspunsurile mele!

Până la următoarea “Înfățișare” la această rubrică, vă spun cu mare drag că v-am pregătit multe surprize aici și un eveniment special, dedicat doamnelor prezente de-a lungul timpului la aceasta secțiune! Vă îmbrățișez cu drag!

1. Care era visul tău când erai mică? Ai devenit ceea ce ți-ai propus?

Înainte de a începe, aș vrea să îti salut cititorii și în special citioarele, primele vizate de  secțiunea asta a site-ului tău.

În ceea ce privește întrebarea ta, care îmi imaginez că vizează mai mult latura profesională, imi amintesc că toate jocurile copilăriei mele erau legate de doctori și de judecători. Mi-am dorit una dintre aceste meserii pentru că am considerat că practicându-le, aș putea avea un aport util pentru oameni și pentru societate. În timpul liceului m-am hotărât să dau la Drept, iar mult mai târziu mi-am dat seama că această contribuție la care visam eu nu vine neapărat din meseria pe care o ai, ci de la omul care o practică, din modul în care el își pune amprenta pe această meserie. Așa că am considerat că profesia de avocat îmi acordă mai multă libertate să o adaptez la felul meu de a fi, decât cea de judecător, la care visam în copilărie și pe care acum o văd mult mai rigidă și mai riguroasă.

2. Cum a fost drumul către succes?

Voi îmbrațisa și eu răspunsul clasic și previzibil: dificil și plin de obstacole. Am depus foarte mult efort și am dedicat zilnic foarte mult timp vieții profesionale înainte să ajung să îmi deschid propriul cabinet de avocatură, venit tocmai dintr-o necesitate de a-mi mai recupera puțin din acele multe zile (și nopți) în care alergam de la birou la instanțe, mâncam ceva pe fugă între termene, căram mereu bibliorafturi întregi de documente, redactam până seara târziu, iar când ajungeam acasă mai citeam puțin dosarele pentru a doua zi și adormeam eventual cu ele în brațe. Asta când nu aveam deplasări prin țară și plecam cu noaptea în cap pentru a ajunge dimineață în cine știe ce oraș din Moldova! Au fost niște ani plini și goi în același timp, în care am trecut prin situații despre care aș putea vorbi zile în șir. Poate că așa trebuie să fie ca să poti acumula experiența profesională și personală care îți dă uneltele necesare pentru a atinge mai târziu succesul. 

3. Ce greșeală ai făcut în cariera și ar fi bine de menționat pentru a nu o repeta și celălalte doamne?

Din fericire, nu am în minte greșeli majore și în ciuda a ceea ce am scris mai sus, nu cred că aș face nimic diferit în cariera mea juridică, pentru că am făcut asumat fiecare pas major, fiind conștientă de scopul și de motivația mea. Au fost însă momente în care m-am subapreciat și am considerat că dacă sunt la început de drum nu mer it să primesc ceea ce mi se cuvine, mai ales în profesia asta în care stagiarul nu se bucură de cea mai bună apreciere. Așa că aș sfătui domnele la început de carieră să își estimeze corect valoarea și aportul pe care îl aduc prin munca depusă de ele, să aibă încredre în puterile lor și să nu accepte mai puțin decât cred că valorează.

4. Ținuta- carte de vizita?

Clar da, este prima carte de vizită atunci când cunoști o persoană! Este evident că înainte să discuți cu persoana respectivă, prima etichetă a sa este pusă de ținută, iar prin asta înțeleg  mod de a se prezenta în societate, atitudinea sa, poziția corpului, felul în care se comportă persoana respectivă și nu strict ținuta ca stil vestimentar. Cu riscul de a nu fi de acord cu mine, îți mărturisesc că eu, personal nu pun așa mare preț pe îmbrăcămintea unei persoane, dacă este purtată asumat și persoana respectivă are o ținută corectă, în sensul de atitudine. 

5. 2 cărti care te-au motivat în viață?

Nu știu dacă au fost neapărat motivaționale, dar primele cărți care îmi vin în minte de fiecare dată când mă gândesc ce m-a influențat de-a lungul timpului sunt ,,Magicianul” lui John  Fawles, ,,Idiotul” lui Dostoievski, ,, Împăratul muștelor” -William Golding.

6. Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la început de carieră?

Se pare că am atins deja răspunsul la această întrebare când am răspuns la cea legată de greșelile din carieră. Suplimentar față de ce am scris acolo, dar în strânsă legătură, le-aș mai sfătui pe tinere să nu ignore niciun moment dezvoltarea lor personală (să citească mult, să își dezvolte ținuta, gândirea, să facă mișcare) și să investească mult timp în ele, pentru că doar așa se pot dezvolta natural și armonios și pe latura profesională. 

7. Calitatea ta fără de care nu ai  fi reușit?

Cu siguranță, perseverența și optimismul, la care aș adăuga și faptul că am mers întotdeauna pe principiul că angajamentele făcute trebuie respectate. 

8. Ce te inspiră în viața de zi cu zi?

Am multe surse de inspirație, pe care le folosesc alternativ, în funcție de starea mea de spirit din ziua respectivă: natura, sau mai precis, diverse elemente ale ei, zâmbetul fetiței mele (cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit vreodată natura), muzica, imaginația și evident cafeaua aia bună, pe care o cunoștem noi!

9. 3 piese care nu trebuie să lipsească din garderoba unei femei?

Cum nu sunt un specialist în materie de modă ca să emit o opinie avizată pe tema asta, am să mă limitez prin a preciza ce nu-mi lipsește mie niciodată: Little black dress (foarte necesar în profesia mea și nu, nu mă refer la robă J), trench-urile și sacourile oversized, pantalonii largi, pantofii Oxford.

10. Cum te-a schimbat calitatea de mamă.

Ce subiect vast! Aici chiar imi va fi greu sa ma limitez la cateva cuvinte. Aș vrea să cred că această nouă calitate de mamă nu m-a schimbat fundamental ca om, că nu mi-am schimbat principiile sau valorile. Ba din contră, fetița mea mi-a oferit cel mai frumos cadou, de care aveam atât de mare nevoie la momentul respectiv: timp. Mi-a dat 2 ani minunați în care am avut la dispoziție ore în șir să stau nemișcată în timp ce o alăptam și să mă gândesc la mine și la noi, mi-a dat ore în șir de stat pe covor, de alergat în parc cu mintea limpede, m-a ajutat să mă întorc în copilărie și să mă văd mai clar. Așa că aș spune mai degrabă că pe mine calitatea de mamă m-a ajutat să mă cunosc mai bine, decât să mă schimbe.

Însă, evident că stilul meu de viață, bombardat cu atâția factori externi noi s-a schimbat radical odată cu venirea ei pe lumi: rutina de zi cu zi a devenit mai puțin haotică și a dobândit un program, trebuie să organizez mult mai bine toate task-urile zilnice și să găsesc un echilibru între timpul alocat job-ului și cel alocat familiei, să gătesc, să fac cumpărături pentru casă,(activități venite la pachet cu calitatea de mamă), apoi, mâncăm mai sănătos, regulat, dormim mai mult (ACUM, dupa aproape 3 ani), ne jucăm mai mult, dar  avem și mai multe responabilități.

11. Cum reușești să fii o mamă relaxată? 😀

Foarte greu. Mă ajută foarte mult caracterul, dintotdeauna am fost o persoană relaxată și, zic eu, am un pahar destul de mare și se umple greu, așa că durează până explodez (aici ar trebui confruntat și soțul meu) și atunci când se întâmplă asta îmi folosesc sursele de inpirație pe care le-am spus mai sus, la care aș adăuga și muntele, cel care mă încarcă întotdeauna cu energie pozitivă.