Iarna își așează liniștea peste oraș, iar luminițele care se aprind în ferestre creează o atmosferă în care emoțiile devin mai vizibile. În luna decembrie și mai ales în  apropierea Crăciunului, simt și văd cum oamenii își lasă armurile mai jos, cum ritmul încetinește, cum interacțiunile dintre noi devin mai calde, mai apropiate.

În aceste zile, îmi apare din nou în minte întrebarea care mă însoțește în profesie și în viață: Ce este, de fapt, fericirea? Și cum pot vorbi despre ea astfel încât oamenii să o înțeleagă, să o atingă și, mai ales, să o mențină?

Privirea mea se așterne introspectiv atât pe experiența personală, cât și pe cercetările psihologiei moderne. Stiați că  Martin Seligman este pionierul psihologiei pozitive? Și că el descrie fericirea ca fiind o combinație dintre  emoțiile pozitive, implicare, relații autentice, sens și realizări umane?

Când mă uit la viața mea, observ cum fiecare dintre aceste elemente au contribuit sau nu( in anumite momente )sau contribuie azi la un echilibru emoțional sănătos în familia mea. Fericirea nu intră în viață ca un foc de artificii, vine dacă suntem atenți, este practic un construct, o punte pe care o construim noi, oamenii, cu alegeri mici, dar constante.

În această perioadă, recunoștința devine mai accesibilă. Importantă. Prezentă. Îmi iau deseori câteva minute pentru a identifica, conștient, lucrurile pentru care sunt recunoscătoare. Și îi ghidez și pe cei care îmi intră în cabinet să facă același lucru. Simt imediat schimbarea emoțională, mintea oamenilor recunoscători, își reorganizează prioritățile, tensiunile se diminuează, iar ceea ce considerăm esențial devine mai clar. În aceste momente văd în propria trăire ceea ce Sonja Lyubomirsky confirmă în studiile sale: recunoștința îmbunătățește tonusul emoțional și crește reziliența noastră.

Privesc apoi  la relațiile mele. Decembrie este magică, Crăciunul aduce apropiere, revedere, căldură. Psihologic, aceste interacțiuni reduc nivelul hormonilor de stres și cresc oxitocina, hormonul atașamentului, iubirii, conectării. Știu că fericirea se construiește în relații. Ne vindecăm în relații. Niciodată în singurătatea forțată, nu în perfecțiunea afișată. Avem nevoie de autenticitate, vulnerabilitate și prezență în cuplu, în relațiile dintre părinți și copii, în cele de prietenie și nu numai.

Revin frecvent și la conceptul de flow creat de Mihaly Csikszentmihalyi. Flow-ul reprezintă starea în care sunt complet absorbită de ceea ce fac, în care timpul se dilată, iar mintea funcționează la capacitate optimă. Simt această stare când scriu, când creez, când lucrez cu oamenii. Flow-ul devine un indicator al bucuriei și un semn al aliniamentului interior: sunt în locul potrivit, cu atenția potrivită, în activitatea potrivită. Și se spune că oamenii potriviți ajung la terapeuții potriviți.

Pe măsură ce mă observ, ajung la concluzia că fericirea nu este un moment, sau un cumul de momente, este un proces interior. Nu este ceva ce obțin o dată și apoi păstrez neatins. Este o practică zilnică. Uneori simplă, alteori provocatoare, uneori liniștită, alteori intensă.

Crăciunul funcționează pentru mine ca o lentilă emoțională, mă ajută să văd mai clar ceea ce, de fapt, există tot anul: dorința de sens, nevoia de apropiere, bucuria activităților care mă pun în flow, liniștea care vine din recunoștință și claritatea care vine din echilibru.

În seara în care aprind bradul, observ cum lumina se împrăștie calm prin cameră. Îmi spun că fericirea nu vine la comandă și că nu pot controla complet modul în care apare.

Dar pot pregăti terenul.

Pot crea spațiu pentru ea.

Pot cultiva obiceiuri care o susțin.

Pot proteja ceea ce mă hrănește.

Pot pune limite sănătoase.

Pot rămâne prezentă în lucrurile care îmi fac bine.

Iar aceste lucruri, împreună, formează o hartă interioară a fericirii mele.

Dacă ai ajuns până aici, te invit să privești fericirea prin lentila ta personală. Să îți observi propriile surse de bine, fără a pune presiune pe tine. Doar observă și alege. Binele. Sursa de bine.

Nu ai nevoie decât să fii prezent ca să fii bine. E  minunat și să avem la îndemână, mereu, de un kit de fericire: să ascultăm liniștea.. în liniște, să ne conectăm cu cei dragi, să zâmbim celui mic, să ne îmbrățișăm părinții și pe omul iubit, să vorbim cu prietenii, să ascultăm muzica din noi și muzica care ne place, mai avem nevoie și de câteva practici simple pe care psihologia le confirmă: recunoștință, alegeri bune, sens, activități care te absorb și îți sunt dragi până la fericirea de care vorbeam, granițe sănătoase și o atenție blândă față de tine.

Privește sărbătorile ca pe o ocazie de recalibrare emoțională. Ca pe o cerință de a te simți într-un fel specific, ca pe un spațiu în care poți să te apropii mai empatic de tine și cei dragi.

Fericirea ta, a noastră, se construiește zilnic, prin gesturi mici și intenții clare.

Iar dacă uneori simți că soarele intră în nori, să nu te temi, amintește-ți că el nu dispare,  iese mereu pe strada ta.

Vă doresc ca această iarnă să vă ofere multe raze interioare de fericire din soarele universal. Si le veți recunoaște, le veți proteja, vă veți bucura de căldura lor.

Iar anul care vine să vă fie unul în care fericirea să nu fie neapărat un obiectiv, doar o intenție, dar ea să fie o prezență constantă, una pe care să o cultivați, să o trăiți și să o purtați mereu în suflet.

Psiholog clinician, psihoterapeut,

Virginia Elena Păiș